Sfântul Josemaría Escrivá. Fondatorul Opus Dei - Un gând pentru fiecare zi Un gând al Sf. Josemaría Escrivá pentru fiecare zi. http://www.ro.josemariaescriva.info/ <![CDATA[Cere-i lui Isus fără teamă, insistă]]> Cere-i lui Isus fără teamă, insistă. Amintește-ți de scena relatată de Evanghelie referitoare la înmulțirea pâinilor. Uită-te cu câtă mărinimie le răspunde Apostolilor: câte pâini aveți? Cinci? Câte îmi cereți? Și le dă șase, o sută, mii… (Forja 341)]]> <![CDATA[Dar ajută-mă să cred și mai mult]]> Cred Doamne! M-am educat în credința ta, am hotărât să te urmez îndeaproape. De atâtea ori, de-a lungul vieții mele, ți-am implorat milostivirea și, tot de atâtea ori, am considerat drept imposibile minunile făcute de tine în inimile copiilor tăi. Cred! Dar ajută-mă să cred și mai mult. (Prietenii lui Dumnezeu, 204)]]> <![CDATA[Vor apărea semnele unei revoluții creștine]]> Dacă perseverăm în apostolat cu credință, dacă insistăm foarte convinși de faptul că Dumnezeu vrea astfel, și în jurul tău, în toate părțile, vor apărea semnele unei revoluții creștine: unii se vor dărui, alții își vor lua în serios viața interioară, iar cei mai slabi vor fi, cel puțin, în alertă. (Brazdă, 207)]]> <![CDATA[Toate sunt posibile pentru cel care crede]]> Toate sunt posibile pentru cel care crede (Mc 9, 22). Toate sunt posibile numai dacă avem credință. Omul acela își știa credința șovăitoare și se temea ca puținătatea încrederii lui să nu-i împiedice fiul să-și recapete sănătatea. Și a început să plângă… Cred! Ajută necredinței mele (Mc 9, 23). (Prietenii lui Dumnezeu, 204)]]> <![CDATA[Credința este o cerință obligatorie în apostolat]]> Credința este o cerință obligatorie în apostolat și de multe ori se manifestă prin constanța cu care vorbim de Dumnezeu, chiar dacă roadele întârzie să apară. (Brazdă, 207)]]> <![CDATA[Să dobândim sfințenia]]> Și pe noi, dacă ne vom strădui zilnic să dobândim sfințenia, în starea în care ne aflăm în mijlocul lumii și exercitându-ne propria profesie, (…) Domnul ne va face instrumente capabile de minuni, poate chiar dintre cele mai extraordinare. (Prietenii lui Dumnezeu, 262)]]> <![CDATA[O credință vie]]> Ce exemplu de credință sigură ne oferă acest orb (In 9). O credință vie, operativă! (…) Ce putere avea apa aceea, ca, doar umezindu-și ochii cu ea, aceștia să i se vindece? Ar fi fost mai potrivit un colir, un medicament preparat în laboratorul unui chimist înțelept! Dar acest om crede; pune în practică porunca lui Dumnezeu și se întoarce cu ochii plini de limpezime. (Prieteni lui Dumnezeu, 193)]]> <![CDATA[Un raport constat cu Dumnezeu]]> Auzeam niște prieteni vorbind despre aparatele lor de radio. Aproape fără să-mi dau seama, am transpus această problemă pe planul spiritual: prize de pământ avem multe, mult prea multe, dar am neglijat antena vieții lăuntrice… – Și de aceea sunt atât de puține suflete care mențin un raport constat cu Dumnezeu. De-am putea să nu pierdem niciodată legătura cu divinul! (Forja, 510)]]> <![CDATA[Diavolul mut]]> Amintiți-vă de acel biet posedat pe care discipolii nu reușiseră să-l vindece; doar Domnul îi va obține eliberarea, prin rugăciuni și post. În acea împrejurare Învățătorul a făcut trei minuni: prima – omul a auzit: deoarece când ne stăpânește diavolul mut, sufletul refuză să audă; a doua – omul a vorbit; a treia – diavolul a luat-o la sănătoasă. (Prietenii lui Dumnezeu, 188)]]> <![CDATA[Acum se fac minuni]]> Nu sunt un „doritor de minuni“. – Ţi-am spus că-mi prisosesc minunile din Sfânta Evanghelie pentru a-mi întări credinţa. – Însă mi-e milă de acei creştini – chiar pioşi –, „apostolici!“ care zâmbesc când aud vorbind de drumuri extraordinare şi de întâmplări supranaturale. – Simt nevoia să le spun: da, şi acum se fac minuni; noi le-am face dacă am avea credinţă! (Drum, 583)]]>