Sfântul Josemaría Escrivá. Fondatorul Opus Dei - Opus Dei: viața și mesajul fondatorului, Sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer. Mărturiile despre Opus Dei. O cale de sfințenie în muncă și în viață de zi cu zi http://www.ro.josemariaescriva.info/ <![CDATA[Postul Mare: o nouă convertire]]> A păstra un suflet tânăr

Am intrat în timpul Postului Mare, timp de pocăinţă, de purificare, de convertire. Nu este o îndatorire uşoară. Creştinismul nu este un drum comod: nu este suficient „a sta” în Biserică şi să faci să treacă anii. În viaţa noastră, viaţa de creştini, prima convertire – acel moment irepetabil, de neuitat, în care se vede cu atâta claritate tot ceea ce Domnul ne cere – este important; însă şi mai importante şi dificile sunt convertirile succesive. Pentru a uşura opera harului divin care se manifestă în noi, trebuie să păstrăm un suflet tânăr, să-l invocăm pe Domnul, să-l ascultăm, să descoperim ceea ce nu merge în noi, să-i cerem iertare.
Este Isus care trece, 57

Care este cel mai bun mod de a începe Postul Mare? Reînnoirea credinţei, a speranţei şi a carităţii este izvorul spiritului de pocăinţă, care este dorinţa de purificare. Postul Mare nu este numai o ocazie pentru a intensifica practicile noastre exterioare de mortificare: dacă ne-am gândi că este numai aceasta, ne-ar scăpa semnificaţia sa cea mai profundă, pentru că acele acte externe – vă repet – sunt rodul credinţei, speranţei, iubirii.
Este Isus care trece, 57

Un moment unic

Nu putem să considerăm Postul Mare ca o perioadă oarecare, o repetiţie ciclică a anului liturgic. Este un moment unic; este un ajutor divin pe care trebuie să-l primim. Isus trece pe lângă noi şi aşteaptă de la noi – astăzi, acum – o reînnoire profundă.
Este Isus care trece, 59

Postul Mare ne prezintă întrebările fundamentale: creşte fidelitatea mea faţă de Cristos, dorinţa mea de sfinţire? Creşte generozitatea apostolică în viaţa mea de fiecare zi, în munca mea obişnuită, între colegii mei?
Este Isus care trece, 58

Iubirea cu iubire se plăteşte

Apelul Bunului Păstor ajunge până la noi: „Eu te-am chemat pe numele tău”, te-am chemat pe tine, pe nume. Trebuie să răspundem – iubirea cu iubire se plăteşte – spunând: „Iată-mă, pentru că m-ai chemat” (1 Reg III, 5), m-ai chemat, iată-mă: sunt hotărât să nu fac ca timpul Postului Mare să curgă ca apa pe pietre, fără a lăsa urme: mă voi lăsa pătruns, transformat: mă voi converti, mă voi întoarce din nou la Domnul, iubindu-l aşa cum El vrea să fie iubit.
Este Isus care trece, 59

Să ne reamintim încă o dată, în acest Post Mare, că un creştin nu poate fi superficial. Pe deplin angajat în munca sa obişnuită, în mijlocul altor oameni, cu care este egal în toate, activ, angajat, în tensiune, creştinul trebuie, în acelaşi timp, să fie pe deplin în Dumnezeu, pentru că îi este fiu. Filiaţiunea divină este un adevăr plin de bucurie, un mister de mângâiere. Umple întreaga noastră viaţă spirituală pentru că ne învaţă să tratăm, să cunoaştem, să-l iubim pe Tatăl nostru din Cer, şi umple de speranţă lupta noastră interioară, dăruindu-ne simplitatea încrezătoare proprie fiilor celor mai mici. Mai mult: din moment ce suntem fii ai lui Dumnezeu, această realitate ne conduce şi la contemplarea cu iubire şi admiraţie toate lucrurile care au ieşit din mâinile lui Dumnezeu, Tată şi Creator. Astfel, iubind lumea devenim contemplativi în mijlocul lumii.

În Postul Mare, liturgia prezintă consecinţele păcatului lui Adam în viaţa omului. Adam nu vrea să fie un fiu bun al lui Dumnezeu şi se răzvrăteşte. Dar deja răsună neîncetat ecoul lui felix culpa, „fericită vină” pe care Biserica întreagă, plină de bucurie, va cânta în vigilia Paştelui.

Dumnezeu Tatăl, la împlinirea timpurilor, l-a trimis în lume pe Fiul său unul născut pentru a restabili pacea; răscumpăraţi din păcat, adoptionem filiorum reciperemus, să devenim fii ai lui Dumnezeu, eliberaţi de jugul sclaviei, făcuţi capabili de a participa la intimitatea Sfintei Treimi.

Şi astfel i-a fost dăruit omului nou, noului altoi al fiilor lui Dumnezeu, posibilitatea de a salva creaţia întreagă de dezordine, restaurând toate lucrurile în Cristos, în Acela care le-a împăcat cu Dumnezeu. Timp de pocăinţă, deci. Dar pocăinţa, am văzut deja, nu este o datorie negativă.

Postul Mare va fi trăit în acel spirit de filiaţiune pe care Cristos ni l-a dăruit şi care palpită în sufletul nostru. Domnul ne cheamă să ne apropiem de El cu dorinţa de a fi ca El: Fiţi imitatorii lui Dumnezeu ca fiii săi preaiubiţi, colaborând cu umilinţă dar cu fervoare la propunerea divină de a uni ceea ce este despărţit, de a salva ceea este pierdut, de a ordona ceea ce păcatul omului a răvăşit, de a conduce la scopul său ceea ce s-a îndepărtat de el, de a restabili concordia divină a întregii creaţii.
Este Isus care trece, 65

Tu eşti hotărât să-ţi formulezi propuneri sincere?

Cere de la Domnul ca să te ajute să te deranjezi din iubire pentru el: să pui în tot, cu naturaleţe, parfumul mortificaţiei care purifică; consacră-te în slujba lui fără spectacol, în tăcere, cum se consumă candela care palpită lângă Tabernacol. Şi dacă din întâmplare în acest moment nu reuşeşti să vezi cum să răspunzi în mod concret la cererile divine care bat la inima ta, ascultă-mă bine.
Prietenii lui Dumnezeu, 138

Pocăinţa este...

Pocăinţa este a observa cu exactitate orarul pe care l-ai fixat, chiar dacă trupul opune rezistenţă sau mintea cere să evadeze în vise himerice. Pocăinţa este a te scula la ora justă. Este şi a nu amâna, fără un motiv just, acel lucru anumit care este mai dificil sau mai greu decât altele.

Pocăinţa este de a şti să aduni datoriile tale faţă de Dumnezeu, faţă de alţii şi faţă de tine însuţi, fiind exigent cu tine însuţi pentru a reuşi să găseşti timpul care trebuie pentru orice lucru. Faci pocăinţă când urmezi cu iubire planul tău de rugăciune, chiar dacă eşti obosit, dezgustat sau rece.

Pocăinţa înseamnă a trata mereu cu cea mai mare caritate pe aproapele, începând cu cei dragi ai tăi. Este de a avea grijă cu cea mai mare delicateţe de aceia care sunt suferinzi, bolnavi, întristaţi. Este de a răspunde cu răbdare persoanelor plicticoase şi supărătoare. Este de a întrerupe sau modifica programele noastre când împrejurările, interesele bune şi juste ale altora le cer.

Pocăinţa constă în a suporta cu bunătate miile de contrarietăţi mici ale zilei; în a nu întrerupe ocupaţia ta chiar dacă, în anumit moment, scade elanul cu care ai început-o; a mânca cu plăcere ceea ce este servit, fără a stingheri cu capricii.

Pocăinţa, pentru părinţi şi, în general, pentru cel ce are o datorie de conducere sau educaţie, este de a corecta când este necesar, după felul de greşeală şi condiţiile cu care trebuie să fie ajutat, trecând peste subiectivismele neghioabe şi sentimentale.

Spiritul de pocăinţă ne îndeamnă să nu ne ataşăm în mod dezordonat de schiţa monumentală ale proiectelor viitoare, în care am prevăzut deja mişcările noastre şi trăsăturile noastre de maestru. Cât de mulţumit este Domnul când ştim să renunţăm la ştersăturile noastre şi la petele noastre pseudomagistrale, şi consimţim ca El să adauge trăsăturile şi culorile pe care le preferă!
Prietenii lui Dumnezeu, 138]]>
<![CDATA[Papa Francisc l-a numit pe Mons. Fernando Ocáriz Prelat Opus Dei]]> În seara zilei 23 ianuarie, Papa Francisc l-a numit pe Mons. Fernando Ocáriz Prelat Opus Dei. Sfântul Părinte a confirmat alegerea care a avut loc în timpul celui de-al treilea congres electiv al prelaturii, în aceeași zi.

Prin această numire, Mons. Fernando Ocáriz, care până acum era Vicar auxiliar al Opus Dei, devine al treilea succesor al Sfântului Josemaría la conducerea prelaturii, după ce Mons. Javier Echevarría și-a dat sufletul în data de 12 decembrie.

Fernando Ocáriz s-a născut la Paris la 27 octombrie 1944, într-o familie spaniolă în exil, în Franța, în timpul Războiului Civil Spaniol (1936-1939). Este mezinul dintre cei 8 fii ai familiei.

A absolvit Facultatea de Fizică din Universitatea din Barcelona (1966). A mai obținut licența în Teologie la Universitatea Pontificală Laterană în 1969 și apoi Doctoratul la Universitatea din Navarra (1971), anul în care a fost sfințit preot. În primii ani de preoție a lucrat în mod special pentru pastorația tineretului și a studenților.

Este consultor al Congregației pentru Doctrina Credinței (din 1986) și al altor dicasterii din Curia Romană: Congregaţia pentru Cler (din 2003) și Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări (din 2011). Este membru al Academiei Pontificale Teologice din 1989. În anii ‘80 a fost unul dintre profesorii care au început munca la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci (Roma), unde a fost Profesor universitar de Teologie Fundamentală și în prezent Profesor emerit.



Printre operele sale se numără cărți despre cristologie: The mystery of Jesus Christ: a Christology and Soteriology textbook; Hijos de Dios en Cristo. Introducción a una teología de la participación sobrenatural. Alte lucrări tratează teme de teologie și filosofie: Amor a Dios, amor a los hombres sau Natura, grazia e gloria, care conține o prefață a Cardinalului Ratzinger. În 2013 a fost publicat un interviu cu Rafael Serrano care a apărut într-o carte cu titlul La Chiesa, mondo riconciliato. A mai scris lucrări de filosofie: Il marxismo: teoria e pratica di una rivoluzione; Voltaire; Tratado sobre la tolerancia. Totodată este coautor a numeroase monografii și autor a multor articole teologice și filosofice.

A fost numit Vicar general al Prelaturii Opus Dei la 23 aprilie 1994 și Vicar auxiliar în decembrie 2014. În ultimii 22 de ani a fost alături de prelatul precedent, Mons. Javier Echevarría, în vizite pastorale în mai mult de 70 de țări. În anii 60, în timpul studiilor teologice, a fost pe lângă Sfântul Josemaría Escrivá, întemeietor al Opus Dei. Încă din tinerețe este pasionat de tenis, sport pe care continuă să-l practice.

În următoarele zile noul prelat va propune adunării congresului elector numele vicarilor săi și al membrilor noilor consilii care îl vor asista în următorii 8 ani.

Imagini ale Mons. Fernando Ocáriz

Mai multe informații despre congresul electiv]]>
<![CDATA[De ce Postul de 40 de zile?]]> Sf. Josemaría spunea: „Postul Paștelui trebuie să ne sugereze aceste întrebări de bază: Oare avansez în credincioșia față de Cristos, în drumul către sfințenie, într-un apostolat generos în viața de zi cu zi și în munca obișnuită alături de colegii mei? Orice om care va răspunde în sinea lui acestor întrebări va constata cât de mult are nevoie de o schimbare interioară pentru ca Cristos să trăiască în el și pentru ca imaginea Lui să fie vizibilă în comportamentul obișnuit al acestui om.” (Este Cristos care trece, 58)

Iată câteva întrebări comune despre Post și răspunsuri care ne pot ajuta să trăim mai bine acest timp liturgic.

Ce este Postul Paștelui? De când există acesta în viața Bisericii? Ce sens are?

Postul Paștelui este perioada de patruzeci de zile în care Biserica se pregătește pentru Săptămâna Mare și Paște. Începând cu secolul al IV-lea se observă tendința creștinilor de a marca acest timp prin post și abstinență, ca un gest de pocăință și purificare spirituală.

„În fiecare an, Biserica se uneşte cu misterul lui Isus în pustiu prin cele patruzeci de zile ale Postului Mare.” (Catehismul Bisericii Catolice, 540)

Propunând ca model figura lui Isus în timpul celor patruzeci de zile petrecute în deșert, Biserica îi îndeamnă pe oameni să se pregătească pentru Paște prin purificarea inimii, prin încercarea de a duce o viață creștină desăvârșită și prin penitență

Contemplarea tainei
Nu putem socoti acest Post al Paștelui ca un alt timp liturgic ce sosește regulat. Acesta este un timp unic: un ajutor divin pe care trebuie să îl acceptăm. Cristos trece pe lângă noi și speră ca noi să facem un pas decisiv înainte – astăzi, acum. (Este Cristos care trece, 58)

Când începe și se sfârșește Postul Paștelui? Care sunt zilele speciale de penitență? Cum ar trebui să petrecem zilele de vineri?
Postul începe în Miercurea Cenușii și se încheie înainte de Liturghia Cinei celei de Taină din Joia Sfântă. „Zilele şi timpurile de pocăinţă în Biserica întreagă sunt toate vinerile din an şi timpul Postului Mare“ (Codul de Drept Canonic, 1250).

„Aceste momente sunt deosebit de favorabile pentru exerciţiile spirituale, liturgiile penitenţiale, pelerinajele în semn de pocăinţă, privaţiunile de bunăvoie ca postul şi pomana, împărtăşirea frăţească a bunurilor (opere caritative şi misionare)” (Catehismul Bisericii Catolice, 1438).

În amintirea zilei când Isus Cristos a murit pe sfânta Cruce, „abstinenţa de la consumul de carne sau de la alt aliment în conformitate cu dispoziţiile Conferinţei Episcopilor, să fie respectată în toate vinerile din an, dacă ele nu coincid cu o zi cuprinsă în rândul solemnităţilor; în schimb, abstinenţa şi postul să fie respectate în Miercurea Cenuşii şi în Vinerea Pătimirii şi Morţii Domnului nostru Isus Cristos“ (Codul de Drept Canonic, 1251).

Contemplarea tainei
Chemarea bunului Păstor ajunge la noi: „V-am chemat pe nume.” Și, dacă iubirii i se răspunde cu iubire, noi trebuie să răspundem: „ecce ego quia vocasti me“ – Iată-mă, căci tu m-ai chemat. Sunt hotărât să nu las acest Post să treacă precum ploaia pe asfalt, nelăsând nicio urmă. În schimb, voi lăsa „apa” să mă ude complet, să mă transforme. Mă voi converti, mă voi întoarce la Domnul și îl voi iubi așa cum El vrea să fiu iubit. (Este Cristos care trece, 59).

Ce este Miercurea Cenușii? Când s-a născut practica punerii cenușii? Când este aceasta binecuvântată și folosită? De unde vine cenușa? Ce simbolizează?

Miercurea Cenușii este prima zi a Postului și este dedicată în chip special penitenței prin care creștinii își manifestă dorința de a se transforma conform chipului Domnului. Punerea cenușii este o chemare de a trăi Postul ca o experimentare a misterului pascal, Crucea și Învierea Domnului, prin participarea la Euharistie și prin iubirea de semeni. Punerea cenușii a fost inițial un ritual de penitență canonică; în secolul al X-lea a început să fie aplicat universal. Liturgia Miercurii Cenușii păstrează amintirea acestei tradiții prin acest ritual și prin post strict.
Binecuvântarea și punerea cenușii se face în timpul liturghiei, după omilie. În cazuri speciale, acestea se pot face în timpul Liturghiei Cuvântului. Rugăciunile specifice sunt inspirate din Scriptură: Gen 3,19 și Mc 1,15. Cenușa este obținută din ramurile binecuvântate în anul precedent, în Duminica Floriilor, urmând astfel o tradiție ce datează din sec. al XII-lea. Rugăciunea binecuvântării face referire la starea căzută în păcat a oamenilor. Cenușa simbolizează caracterul fragil și trecător al vieții noastre terestre; faptul că suntem păcătoși; implorarea fierbinte a ajutorului divin; în sfârșit, Învierea, prin faptul că toți suntem victorioși în Cristos.

Contemplarea tainei
Cu cât aparții lui Cristos, cu atât vei obține har mai mult pentru a fi eficient în lume și fericit în veșnicie. Însă trebuie să te decizi să urmezi calea renunțării de sine: Crucea pe umerii tăi, cu un zâmbet pe buze și lumină în suflet. (Calea Crucii, Stațiunea a II-a)

La ce ne invită Biserica în timpul Postului?

Biserica ne invită să facem din Post o perioadă de retragere spirituală, sprijinind efortul rugăciunii prin asceză și penitență. Actele de pocăință propuse de Biserică reprezintă un minim la care putem adăuga mai mult, în mod liber și cu generozitate. Trăirea deplină a acestor propuneri reprezintă un drum al convertirii ce ne pregătește pentru cea mai importantă zi a anului, Duminica Paștelui, a Învierii Domnului.

Contemplarea tainei
Există și acest tip de frică: frica față de cruce, față de Crucea Domnului. Problema este că oamenii au început să considere „cruci” toate lucrurile neplăcute ale vieții, nemaiștiind să privească totul ca niște fii ai Domnului, într-un orizont supranatural. Și aceasta se întâmplă într-o măsură atât de mare, încât au început să îndepărteze chiar și crucile de pe marginile drumurilor, cele instalate acolo de strămoșii noștri.
Odată cu Patimile Domnului, crucea a încetat să mai fie un simbol al pedepsei și a început să fie considerată un semn al victoriei. Crucea este emblema Mântuitorului: „in quo est salus, vita et resurrectio nostra“: aici se află salvarea, viața și învierea noastră. (Calea Crucii, stațiunea a II-a)

Ce este penitența? Cum se poate exprima aceasta în viața creștină?

Termenul își are originea în cuvântul latin paenitentia, la rândul său o traducere a grecescului metanoia – folosit în Biblie pentru a numi actul de convertire, de întoarcere a omului păcătos către Dumnezeu. El desemnează starea în care păcatul l-a adus pe om și toate actele interne și externe prin care acesta încearcă să spele acest păcat. Însemnând literal o schimbare a vieții, termenii „penitență”, „pocăință” sau „convertire“ numesc actul prin care omul păcătos se întoarce la Dumnezeu după ce primul Îi întorsese spatele sau cel prin care necredinciosul găsește adevărul.
„Pocăinţa interioară a creştinului poate avea expresii foarte variate. Scriptura şi Părinţii Bisericii insistă, mai ales, asupra a trei forme: postul, rugăciunea, pomana, care exprimă convertirea în raport cu sine, în raport cu Dumnezeu şi în raport cu ceilalţi. Alături de purificarea radicală înfăptuită de Botez sau de martiriu, ei citează, ca mijloc de obţinere a iertării păcatelor, eforturile făcute pentru împăcarea cu aproapele, lacrimile de căinţă, grija pentru mântuirea aproapelui, mijlocirea sfinţilor şi practicarea iubirii, „care acoperă o mulţime de păcate” (1 Pt 4, 8).”(Catehismul Bisericii Catolice, 1434)

„Pocăinţa se exprimă în forme foarte diferite, îndeosebi prin post, rugăciune, pomană. Acestea şi multe alte forme de pocăinţă pot fi practicate în viaţa zilnică a creştinului, îndeosebi în timpul Postului Mare şi în ziua penitenţială de vineri” (Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, 301).

Contemplarea tainei
Convertirea este un act de o clipă, sfințirea durează o viață întreagă. Sămânța divină a carității, sădită în sufletul nostru de Dumnezeu, vrea să crească, să se exprime, să dea rezultate care să coincidă mereu cu voința Domnului. De aceea, trebuie să fim gata a începe din nou, de a regăsi – în situații noi – lumina și forța momentului convertirii. Și de aceea trebuie să ne pregătim cu o examinare adâncă a conștiinței, cerând ajutor Domnului, așa încât să-L cunoaștem și să ne cunoaștem mai bine. Dacă vrem să ne convertim din nou, nu există o altă cale (Este Cristos care trece, 58).

Ce înseamnă convertirea? De ce au nevoie creștinii botezați de convertire?

Convertirea înseamnă reconcilierea cu Dumnezeu, refuzul răului, restabilirea relației de prietenie cu Dumnezeu. Înseamnă pocăință și mărturisirea tuturor păcatelor, inclusiv a fiecărui păcat de moarte. Atunci când ne-am întors la starea de har (fără niciun păcat capital pe conștiință), trebuie să ne hotărâm a ne schimba lăuntric, a ne schimba atitudinea asupra orice îl poate ofensa pe Dumnezeu.

A trăi cu Dumnezeu este o chestiune riscantă, pentru că el nu se mulțumește cu lucruri parțiale: el vrea totul. Și dacă ne apropiem de El, trebuie să fim gata pentru o nouă convertire.
„Chemarea lui Cristos la convertire continuă să răsune în viaţa creştinilor. Cea de-a doua convertire este o îndatorire neîntreruptă pentru întreaga Biserică: ea, «incluzând în sânul ei oameni păcătoşi, deopotrivă sfântă şi având mereu nevoie de purificare, practică neîncetat pocăinţa şi înnoirea» (Lumen Gentium, 8). Acest efort de convertire nu este doar o lucrare omenească. Este dinamismul „inimii smerite” (Ps 51, 19), atrasă şi pusă în mişcare de har, ca să răspundă iubirii îndurătoare a lui Dumnezeu, care ne-a iubit cel dintâi (cf. 1 Ioan 4, 10)“ (Catehismul Bisericii Catolice, 1428).

Contemplarea tainei
Suntem la începutul Postului: un timp de penitență, purificare, convertire. Nu e ușor, dar însăși viața creștină nu e ușoară. Nu e suficient să fii un simplu membru al Bisericii și să lași anii să treacă degeaba. În viața noastră, prima convertire – acel moment unic, pe care fiecare dintre noi și-l amintește, în care ne-am dat seama ce anume vrea Dumnezeu de la noi – este cu siguranță foarte importantă. Dar convertirile ulterioare sunt încă mai importante și dificile. Ca să înlesnim lucrarea harului în timpul acestora, noi trebuie să ne menținem sufletul tânăr; trebuie să-l chemăm pe Domnul nostru, să știm să-l ascultăm și, aflând ce a mers rău, să știm cum să-i cerem iertare. (Este Cristos care trece, 57)
Trebuie să fim convinși că Dumnezeu ne ascultă, că se îngrijește de noi. Dacă am avea această convingere, am avea o pace desăvârșită. A trăi cu Dumnezeu este o chestiune riscantă, pentru că el nu mulțumește cu lucruri parțiale: el vrea totul. Și dacă ne apropiem de El, trebuie să fim gata pentru o nouă convertire, pentru a găsi căi și inspirații noi – acele dorințe sfinte pe care El le trezește în fiecare suflet - și să le punem în practică. (Este Cristos care trece, 58)

Cum pot să îmi arăt dorința de convertire?
În multe feluri, dar întotdeauna prin câteva fapte specifice: spovedania; evitarea disensiunilor; iertarea celorlalți; adâncirea fraternității; faptele de caritate.

Contemplarea tainei
Te sfătuiesc să revii câteodată… la începuturile „primei convertiri“: nu e vorba să redevii copil, dar seamănă întrucâtva mult. În viața spirituală, trebuie să te lași condus cu o deplină încredere, fără teamă, fără duplicitate: trebuie să vorbești cu o limpezime absolută despre cea ce ai în cap și în inimă. (Brazdă, 145)

Care sunt obligațiile creștinului în Postul Paștelui? Ce înseamnă postul și abstinența? Cine trebuie să le practice? Se pot aceste practici schimba?

„Catolicii trebuie să împlinească porunca Bisericii «să nu mănânci carne şi să respecţi postul în zilele stabilite de Biseric㻓 (Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, 432), precum și de a se spovedi și se împărtăși cel puțin o dată pe an. Postul consistă în luare unei singure masă în ziua respectivă, deși este permis, de asemenea, să se mănânce o cantitate mai mică decât de obicei, în dimineața și seara. Cu excepția celor bolnavi, „la legea postului sunt obligaţi toţi cei majori până la vârsta de şaizeci de ani împliniţi“ (Codul de Drept Canonic, 1252). Abstinenţa înseamnă a nu consuma carne sau alte produse care conțin carne. „La legea abstinenţei sunt ţinuţi toţi cei care au împlinit vârsta de paisprezece ani“ (ibid.). Conferinţa Episcopilor poate să stabilească cu mai mare precizie modul de respectare a postului şi abstinenţei şi să înlocuiască total sau parţial postul şi abstinenţa cu alte forme de pocăinţă, mai cu seamă cu fapte de caritate şi cu practici de pietate“ (Codul de Drept Canonic, 1253).

Contemplarea tainei
Trebuie să ne hotărâm. Este greșit să avem două lumânări aprinse: una pentru Sf. Mihail și una pentru diavol. Trebuie să stingem lumânarea diavolului. Trebuie să ne dedicăm întreaga viața slujirii Domnului. Dacă dorința noastră de sfințenie este sinceră, dacă suntem suficient de smeriți încât să ne încredințăm pe deplin în mâinile Domnului, totul va fi bine. Pentru că el este întotdeauna gata să ne ofere harul său, mai ales într-un timp ca acesta – har pentru o nouă convertire, pentru un pas înainte în viața noastră de creștini. (Este Cristos care trece, 59)

Care este înțelesul postului și abstinenței?
Trebuie să avem grijă să nu le practicăm cu atitudinea celui care vrea să vadă cât de puțin poate să facă, ci să le privim ca modalități specifice prin care Mama noastră, Biserica, ne ajută să creștem în spiritul adevăratei penitențe.
„Ca odinioară la profeţi, chemarea lui Isus la convertire şi pocăinţă nu are în vedere, în primul rând, faptele exterioare, „sacul şi cenuşa”, postul şi mortificările, ci convertirea inimii, pocăinţa interioară. Fără ea, faptele de pocăinţă rămân sterile şi mincinoase; dimpotrivă, convertirea interioară îndeamnă la exprimarea acestei atitudini în semne vizibile, gesturi şi fapte de pocăinţă“ (Cf. Joel 2, 12-13; Isa 1, 16-17; Mt 6, 1-6, 16-18) (Catehismul Bisericii Catolice, 1430).

Contemplarea tainei
„În Noul Testament, Isus dezvăluie motivația profundă a postului, condamnând atitudinea fariseilor ce respectau cu strictețe litera Legii, dar ale căror inimi erau departe de Dumnezeu. Adevăratul post, așa cum dumnezeiescul Învățător ne spune în altă parte, stă mai degrabă în împlinirea voinței Tatălui, Cel ce „vede în ascuns și îți va răsplăti ție” (Mt 6,18) (Papa Benedict al XVI-lea, Mesaj pentru Postul Mare, 2009).]]>
<![CDATA[Cântece pentru Postul mare]]> Vă oferim câteva cântece pentru Postul mare interpretate de profesori și studenți din Pontificio Istituto di Musica Sacra: Miserere nostri, De profundis, Domine convertere, Quis dabit, Exsurge quare obdormis, Domine, și alte

Formular pentru Postul mare

- Introitus: Tibi dixit (Graduale Romanum)
Durata: 2:17 - 3,230 Mb
Mulierum Schola Gregoriana Pontificii Instituti Musica Sacra; Nino Albarosa, direttore.
Letizia Butterin (solista), Miriam Cicchitti, Eun-Young Cho, Hi-Jung Jun, Yeon-Hee Kang, Mun-Joung Park, Hye-Jung Son, Masako Toeda.

- Psalmus Responsorius: Miserere nostri (Graduale Simplex)
Durata: 1:51 - 2,600 Mb
Schola Gregoriana del Pontificio Istituto di Musica Sacra; Nino Albarosa e Mons. Alberto Turco, direttori.
Raimundo Pereira Martinez, solista.

- Antiphona Acclamationis: Qui verbum (Graduale Simplex)
Durata: 0:31 - 750 Kb
Schola Gregoriana del Pontificio Istituto di Musica Sacra; Nino Albarosa e Mons. Alberto Turco, direttori.
Raimundo Pereira Martinez, solista.

- Tractus: De profundis (Graduale Simplex)
Durata: 1:22 - 1,932 Mb
Schola Gregoriana del Pontificio Istituto di Musica Sacra; Nino Albarosa e Mons. Alberto Turco, direttori.

- Offertorium: Domine convertere (Graduale Romanum)
Durata: 2:50 - 3,981 Mb
Virum Schola Gregoriana Pontificii Instituti Musica Sacra; Mons. Alberto Turco, direttore.
Gennaro Becchimanzi, Francesco Ercolani, Igor Glushkov, Blazenko Juracic, Rafael Martinez Ramirez, Raimundo Pereira Martinez, Hubert Siekierka, Harry Singkoh, Djedje Thomas, Jan Velbacky.

- Communio: Quis dabit (Graduale Romanum)
Durata: 2:56 - 4,132 Mb
Mulierum Schola Gregoriana Pontificii Instituti Musica Sacra; Nino Albarosa, direttore.
Letizia Butterin, Miriam Cicchitti, Eun-Young Cho, Hi-Jung Jun, Yeon-Hee Kang, Mun-Joung Park, Hye-Jung Son (solista), Masako Toeda.

- Bartolome De Escobedo (1500 ca- 1563): Exsurge quare obdormis, Domine.
Durata: 3:16 - 3,068 Mb
I cantori del Pontificio Istituto di Musica Sacra di Roma. Direttore Walter Marzilli.
Letizia Butterin, Mun-Joung Park (Cantus); Radu Muresan, Steingrimmur Thorhallsson (Altus); Raimundo Pereira, Maurizio Verde (Tenor); Blazenko Juracic, Ugo Patti (Bassus).
Registrazione dal vivo del Concerto del 6 dicembre 2000.

General project: Nicola Tangari.
Sound recording and mastering: Federico Del Sordo e Nicola Tangari.]]>
<![CDATA[Novena bolnavilor]]> Autorul, pr. Francisco Faus, a scris novena mișcat de iubirea Fondatorului Opus Dei (Lucrarea lui Dumnezeu), cu care a locuit la Roma (din octombrie 1953 până în iulie 1955) și mai târziu în Brazilia (în perioada mai-iunie 1974). Această dragoste filială, prin care l-a văzut mereu ca tată - Părintele - și devoțiunea pe care o avea - la fel ca alte mii de persoane - i-a împins să pregătească această publicație.

„M-am gândit că puteau ajuta multe persoane, în mod popular, simplu și accesibil, să cunoască învățăturile Sfântului Josemaría, și de asemenea să le ajute prin mijlocirea sa” a scris pr. Faus.

Novena a bolnavilor

Din ziua morţii sale, 26 iunie 1975, au început să sosească la sediul Prelaturii Opus Dei (Lucrarea lui Dumnezeu), la Roma, din toate părţile lumii, relatări despre favorurile atribuite mijlocirii Mons. Josemaría Escrivá: convertiri, hotărâri de a practica temeinic credinţa creştină, vindecări, favoruri materiale... Este ecoul unei devoţiuni pe care Sfântul Scaun a calificat-o ca „un fenomen autentic de pietate populară”.

Vă oferim Novena a bolnavilor a Sfântului Josemaría Escrivá în format Kindle, epub și PDF.

Pr. Francisco Faus, s-a născut la Barcelona în 1931, este preot încardinat în Prelatura Opus Dei. Absolvent al Facultății de Drept în cadrul Universității din Barcelona, doctor la Facultate de Drept Canonic în cadrul Universității Sf. Toma de Aquin din Roma. Sfințit preot în 1955, locuiește din 1961 în Sao Paulo (Brazilia), unde desfășoară o intensă activitate de formare creștină și îndrumare spirituală cu studenți, profesioniști, preoți și seminariști. A publicat diferite lucrări de spiritualitate. ]]>
<![CDATA[Recomandări cărți pentru Postul Mare]]> Postul Mare este un timp de convertire ca să ne pregătim pentru Paște. Vă recomandăm o carte pentru meditație.

De vorbă cu Dumnezeu: Volumul II (Francisco FERNANDEZ CARVAJAL) Postul Mare, Săptămîna Sfântă, Paştele

Într-o lume contemporană a încercărilor, a tentațiilor de tot felul, a reușitelor și a eșecurilor, a speranței și a disperării, omul zilelor noastre se simte, de multe ori, singur în Univers, în mijlocul semenilor săi, în mijlocul familiei sale, acuzând, în majoritatea cazurilor, diverse carente în comunicarea cu „celălalt”, de unde și sentimentele de frustrare generatoare de blocaje la toate nivelele: social, afectiv, intelectual etc. în situații limită, de criză, individul se simte agresat de realitatea înconjurătoare, fără a se gândi să se raporteze la cea ultimă, supranaturală, în care Dumnezeu îl așteaptă întotdeauna, cu porțile larg deschise.

De vorbă cu Dumnezeu este un ciclu de șapte volume care oferă, în acest plan, un „ghid practic de conversație” a omului cu propriul Eu și cu Creatorul său, în încercarea de conturare sau de descoperire a personalității și a vocației fiecăruia dintre noi, pentru depășirea piedicilor și dificultăților cotidiene de orice fel, într-un perpetuu început.]]>
<![CDATA[Date istorice despre Josemaría Escrivá]]> Cu prilejul de 17 mai, aniversarea beatificări lui Josemaría Escrivá, site-ul care îi este dedicat a publicat o serie de documente despre viața sa, despre începuturile lui Opus Dei și despre contextul politic al întemeierii sale.

Cu sprijinul Centrului de Documentare și Studii Josemaría Escrivá de Balaguer (CEDEJ), José Miguel Cejas răspunde la o serie de întrebări cu caracter istoric despre viața fondatorului Opus Dei și despre familia sa, despre originile Opus Dei, despre contextul politic și social în care s-a dezvoltat Opus Dei la începuturile sale, despre atitudinea lui Josemaría fața de războiul civil spaniol, fața de Franco și despre multe alte probleme.

Iată ansamblu fișelor puse la dispoziție de mai multe persoane pe site-ul Sfântului Josemaría.

INDEX TEMATIC

Familia Escrivá la Barbastro

1. Care era situație economică a familiei Escrivá?

2. Care a fost mediul socio-cultural al copilăriei lui Josemaría Escrivá?

Falimentul afacerii familiale

3. Care a fost cauza falimentului întreprinderii lor de familie?

4. Care era angajament pe care asociatul lor nu l-a respectat?

Întemeierea Opus Dei

5. Cum putem să ne asigurăm că Sf. Josemaría a întemeiat Opus Dei în 1928 când la acea dată Lucrarea nu avea nici un singur membru?

Începuturile lui Opus Dei

6. Cu ce dificultăţi s-a confruntat Opus Dei la începuturile sale?

7. Ce tip de persoane frecventa Sf. Josemaría la începuturile lui Opus Dei?

Atitudinea față de cea de-a doua Republică și insurecția militară

9. Care a fost atitudinea fondatorului Opus Dei față de cea de-a doua Republică?

10. A crezut într-o soluția de forță?

11. Care a fost atitudinea sa față de revolta militară din 18 iulie 1936?

Atitudinea față de generalul Franco

12. Care a fost atitudinea sa față de generalul Franco în timpul războiului?

Avatarurile războiului civil

13. A fost într-adevăr asasinat un preot care a fost confundat cu Sf. Josemaría?

14. Din ce motive a trebuit să se ascundă în timpul războiului? Cine l-a găzduit?

15. Ce legături au existat între Escrivá și doctorul Suils? Cum a ajuns să se ascundă într-o clinică psihiatrică?

16. Cum și-a asumat condiția sa de preot în timpul războiului?

17. Pentru ce s-a hotărât să fugă traversând Pirinei?

18. Cine a plătit cheltuielile lui Escrivá în timpul războiului și cine a pus la punct traversarea Pirineilor?

19. Cum au intrat în contact cu călăuzele?

20. Cine l-a ajutat să traverseze Pirineii? Ce sumă i s-a cerut pentru acest lucru?

21. Cine l-a însoțit în această traversare a Pirineilor? Cin făcea parte din Opus Dei și cine nu?

La Burgos

22. De ce fondatorul s-a instalat la Burgos?

23. A avut la Burgos contacte cu Franco sau cu membrii marcanți ai mișcării falangiste?

24. Cu cine și unde locuia la Burgos?

În fața acțiunilor organizate de franchiști

25. Cum a interpretat Sf. Josemaría acțiunile de represalii organizate de franchiști în timpul războiului?


Membrii Opus Dei în timpul războiului civil

26. Membrii Opus Dei au suferit persecuții sau represalii politice?

27. În care tabără au fost înrolați membrii Opus Dei?

28. De ce Falanga s-a opus lui Opus Dei în primii ani după război?

29. Cine l-a denunțat pe Escrivá Tribunalului pentru reprimarea comunismului și a franc-masoneriei? Care au fost urmările afaceri?

30. Ce gândea Escrivá despre Hitler și nazism?]]>
<![CDATA[Am descoperit credinţa catolică mulțumita căutării frumuseţii]]> După cum informează Gaudíum Press, artistul responsabil pentru proiectarea şi construcţia Templului Expiator al Sagrada Família din Barcelona, a vrut să aprofundeze gândirea Slujitorului lui Dumnezeu, Antoni Gaudí, pentru a-şi putea executa opera.

Atunci a cunoscut adevăratul sens al muncii sale şi adevărata frumuseţe. „Numele meu este Etsuro, care înseamnă „om fericit”, şi s-a împlinit: adevărata fericire este cea de acum când am întâlnit credinţa” a afirmat cu mândrie.

La conferinţa intitulată „Pe urmele lui Gaudí”, Sotoo a împărtăşit studenţilor drumul convertirii sale: „La început, am analizat cuvintele lui Gaudí, machetele lui Gaudí, dar a venit momentul în care a trebuit să realizez un proiect pe care nici măcar Gaudí nu şi-l imaginase şi nu-l proiectase”.

Artistul japonez a decis să încerce să înţeleagă viziunea arhitectului spaniol. „Am încercat să privesc în direcţia în care privea Gaudí. Însă. pentru asta trebuia să fiu unde era Gaudí, şi unde era Gaudí? Gaudí era în lumea credinţei. De aceea, pentru mine era firesc să vreau să intru în această lume a credinţei, pentru a cunoaşte mai mult, sau pentru a putea finaliza munca ce-mi fusese atribuită”.

Descoperirea credinţei catolice, care se bazează pe gândul Slujirii lui Dumnezeu, a satisfăcut pe deplin toate aşteptările artistului. „Din acel moment, viaţa mea a luat o altă întorsătură, am înţeles toate cuvintele, dar nu atât de limpede pe cât îmi doream”, a afirmat Sotoo.

Convertirea l-a ajutat pe sculptor să înţeleagă profunzimea spirituală pe care o vedea Antoni Gaudí în vocaţia artistică. Artistul japonez a reflectat asupra unei fraze binecunoscute a Slujitorului lui Dumnezeu „Arta este strălucirea adevărului: fără adevăr nu există artă”. Concluziile acestei reflectări au schimbat modul de a-şi înţelege activitatea: „Sunt un simplu arhitect, dar caut arta” a afirmat Sotoo. „A găsi adevărul este foarte greu, nu reuseşti întotdeauna. De aceea eu cred că nu există meseria de artist. Doar că cine caută arta, arta ca strălucire a luminii adevărului, probabil această persoană este mai aproape de artist”.

Slujitorul lui Dumnezeu şi cunoscutul arhitect catalan Antoni Gaudí, şi-a dedicat ultimii unsprezece ani din viaţă construcţiei Templului Espiator al Sagrada Família, pe care îl numea cu căldură „Catedrala Săracilor”. Trăia în atâta simplitate şi austeritate încât era pe punctul de a fi confundat cu un cerşetor în accidentul rutier care i-a cauzat moartea.

Slujitorul lui Dumnezeu asista zilnic la Euharistie şi ducea o viaţă de milostivie. Numeroasele sale opere, printre ele şi absida a Sagrada Família au fost declarate de UNESCO drept Patrimoniu al Umanităţii.]]>
<![CDATA[Avem o fetiță minunată]]> Scriu pentru a vă povesti o minune facută prin mijlocirea Sf. Josemaría. Timp de opt ani, eu și soția mea n-am reușit să avem copii. Am început să spun zilnic rugăciunea Sf. Josemaría de pe iconiță
cerând ajutorul său, iar acum, dupa câteva luni, avem o fetiță minunată, care este bucuria vieții noastre. Asta n-ar fi fost posibil fără mijlocirea Sfântului Josemaría.]]>
<![CDATA[Fericit în şcoala sa nouă]]> Sfântul Josemaría mi-a făcut multe favoruri. Cel mai mare a fost acela de a se îngriji de fiul nostru abia născut care era incurabil. Chiar pe acest copil am vrut să schimbe şcoala cu una care ar fi mai potrivită cu ideile noastre. Am vorbit cu directorul centrului, şi mi-a spus că pentru el nu ar fi o problemă, dar că Inspecţia Educaţiei nu permitea schimbări la jumătatea anului. Am mers la Delegaţie rugându-mă la iconiţa fondatorului lui Opus Dei. Am ajuns acolo, şi aproape fără să mă asculte, m-au trimis să vorbesc cu altă persoană. Aceasta mi-a spus mai mult sau mai puţin că nu înţelegea de ce o plictisim cu această cerere. Deci, în sfârşit n-am avut nici o problemă şi copilul este fericit în şcoala sa nouă. Poate fi şi paradoxul: o prietenă a mea a vrut să facă acelaşi lucru cu aceleaşi date, şi în colocviul cu inspectorul nu au autorizat-o. Sunt foarte mulţumită pentru această favoare.]]> <![CDATA[Descărcă novena muncii]]> De acum înainte, puteți descărca în format epub și kindle Novena în cinstea Sfântului Josemaría pentru a găsi un loc de muncă.

Destul de multe persoane îşi pierd locul de muncă şi trec prin multe dificultăţi pentru a-şi întreţine familia. Toţi ne putem apropia mai mult de perfecţiune în îndeplinirea atribuţiilor noastre zilnice. Sf. Josemaría Escrivá de Balaguer, sfântul muncii de zi cu zi, cum l-a numit Fericitul Ioan Paul al II-lea, este un eficient mijlocitor, înaintea lui Dumnezeu, pentru aceste intenţii.

În ultimele ani, multe persoane ne-au scris pentru a ne spune cum i-a ajutat întemeietorul Opus Dei (Lucrarea lui Dumnezeu) să obţină un loc de muncă sau să lucreze mai bine.

Vă oferim un text al unei rugăciuni pe care o puteţi rosti timp de nouă zile, pentru a face novena muncii: epub, Kindle și pdf.]]>
<![CDATA[Ce au afirmat Papii despre Josemaría Escrivá?]]> Câţiva dintre Sfinţii Părinţi l-au cunoscut personal pe Sfântul Josemaría, alţii l-au cunoscut prin scrierile lui, dar toţi au recunoscut că fundatorul Opus Dei şi învăţăturile sale au contribuit la Biserica timpului său, cu aceste cuvinte:

Benedict al XI-lea: ”Cine l-a descoperit pe Cristos nu poate să nu îi aducă şi pe alţii la El, pentru că o mare bucurie nu rămâne ascunsă în interior, ci se împărtăşeşte şi cu ceilalţi. Aceasta este lucrarea la care ne cheamă Domnul, acesta este ”apostolatul de prietenie” pe care Sfântul Josemaría fondatorul Opus Dei, îl descrie ca fiind ”prietenie intimă, sacrificată, sinceră: de tu a tu, de inimă la inimă” (Brazdă, nr. 191). Fiecare creştin este invitat să fie prieten cu Dumnezeu, şi cu ajutorul harului Său, să îşi atragă prietenii către Cristos. Dragostea apostolică se transformă astfel într-o autentică pasiune, care se traduce în a comunica celorlalţi bucuria pe care o găsim în Isus. Din nou Sfântul Josemaría ne reaminteşte câteva cuvinte cheie pentru drumul nostru spiritual: ”Comuniune, uniune, dialog, confidenţă: Cuvânt, Pâine, Dragoste” (Drum, nr. 535), cuvinte mari care semnalează punctele importante ale drumului nostru spiritual”.

Ioan Paul al II-lea: ”Manifestare evidentă a Providenţei Divine este prezenţa continuă de-a lungul secolelor a femeilor şi bărbaţilor, credincioşi lui Cristos, care iluminează cu viaţa şi mesajul lor diverse epoci ale istoriei. Între aceste figuri de seamă, un loc important îl ocupă Josemaría Escrivá de Balaguer, care – după cum am subliniat şi cu ocazia beatificării sale – a amintit lumii contemporane chemarea universală la sfinţenie şi valoarea creştină pe care o poate dobândi activitatea profesională, în condiţiile obişnuite ale fiecărei persoane.”

Ioan Paul I: ”Escrivá de Balaguer, cu Evanghelia, învăţa în continuu: Cristos nu cere un pic de bunătate, ci multă bunătate. Dar vrea să ajungem la ea nu prin acţiuni extraordinare, ci prin fapte normale, deşi modul lor de realizare nu trebuie să fie comun. Acolo ”în mijlocul străzii”, la birou, în fabrică, ne sfinţim cu puţinul ce presupune îndeplinirea datoriilor cu responsabilitate, din iubire faţă de Dumnezeu, şi cu bucurie, în aşa fel încât munca să se transforme nu într-o ”tragedie cotidiană”, ci într-un ”zâmbet cotidian”.

Paul al VI-lea: ”În cuvintele sale am simţit vibraţia spiritului aprins şi generos al întregii Instituţii, născută în aceste timpuri ale noastre ca expresie a veşnicei tinereţi a bisericii. Considerăm cu o satisfacţie paternă tot ceea ce a făcut Opus Dei pentru instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu; dorinţa de a face bine, care-l ghidează; iubirea aprinsă pe care o are faţă de Biserică şi faţă de Capul ei Papa, care-l diferenţiază; zelul arzător pentru suflete, care-l împinge pe drumurile dificile şi anevoioase ale apostolatului de prezenţă şi mărturie în toate sectoarele vieţii contemporane”.

Pius al XII-lea: ”Era un adevărat sfânt, un om trimis de Dumnezeu pentru timpurile noastre”.]]>
<![CDATA[Sacramentul Penitenței]]> Spovedania este sacramentul iertării lui Dumnezeu. În El, spune Sfântul Josemaria, îl întâlnim pe Cristos care este "Tată și Mamă".]]> <![CDATA[30.3.2013]]> Munca nu este uşoară, dar avem o călăuză clară, o realitate de la care nu putem nici nu trebuie să ne separăm: suntem iubiţi de [...]]]> <![CDATA[Unde este înmormântat sfântul Josemaría?]]> Sfântul Josemaría este înmormântat în Biserica Sfânta Maria a Păcii din Roma, pe stradă Viale Bruno Buozzi, nr. 75]]> <![CDATA[Cum era Sf. Josemaría?]]> Ioan Paul al II-lea, în discursul său în faţa participanţilor la canonizare sf. Josemaría a spus că „a fost un sfânt de o mare umanitate. Toţi cei cu care s-a întâlnit, indiferent de cultura lor sau de statutul social, l-au simţit ca pe un tată, devotat în totalitate în slujirea altora [...] pentru că el era convins că fiecare suflet este o comoară minunată”.]]> <![CDATA[AUDIO]]> Descarcă rugăciunea Sf. Josemaría în mp3]]> <![CDATA[Contul de Twitter al Sf. Josemaría]]> @St_Josemaria este contul de Twitter al Sf. Josemaría. Vizitează contul de Twitter al Sf. Josemaría. ]]> <![CDATA[AUDIO]]> Roagă-te Îngerul Domnului cu Sf. Josemaría]]> <![CDATA[Drum: Bestseller al spiritualității]]> 999 de puncte de meditaţie – numărul este dictat de devoţiunea autorului faţă de Preasfânta Treime – „pentru a face să iasă la iveală vreun gând care să te mişte...]]> <![CDATA[Sunt chemat să fiu sfânt]]> „A fost pentru prima dată în viaţa mea când cineva mi-a spus că sunt chemat să fiu sfânt”. Mărturie a lui Chris Blunt, Illinois. ]]> <![CDATA[O carte în română despre Sf. Josemaría]]> La Editura "Presa Bună" a fost publicată prima traducere în limba română a unei cărţi despre Sfântul Josemaría. Autorul este Salvador Bernal şi titlul lucrării este Mons. Josemaría Escrivá de Balaguer. Însemnări despre viaţa fondatorului Opus Dei. ]]>