Părinte, dvs. ne-ați ajutat să ne dăm seama
că trebuie să cunoaștem și să lăudăm misterul Preasfintei Treimi.
Dar, Părinte, asta e foarte greu. Cum ne puteți ajuta dvs.,
nu zic să-l înțelegem, dar cel puțin să medităm asupra lui mai bine?
Cere-i Domnului cu umilință
să îți dea dragoste față de Preasfânta Treime, știind că este un mister
și că e drept că există mistere în religie.
Mai sunt într-adevăr în realitatea lucrurilor pe care le atingem, pe care le vedem.
Spun mereu, sau de multe ori, același lucru:
încă nu sunt bătrân și în discipline științifice
am învățat multe teorii contradictorii,
pentru a-mi explica lucruri pe care le văd și le ating.
În fața lui Dumnezeu, m-ar găsi plin de trufie, dacă l-ar înțelege.
Încep și îi zic: slavă Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh.
Știu că Domnul este foarte mulțumit să-l slăvească, să-l creadă.
Și când am un pic de limpezime, mă bucur foarte mult;
și când nu înțeleg nimic, mă bucur încă mai mult și zic: Doamne, este drept,
pentru capul meu nu este un mare lucru. Mă bucur de mărinimia ta, de frumusețea ta,
de puterea ta, de bunătatea ta:
slavă Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh!
Lăudă-L cu liniște, și asta este destul.
Și să faci acte de credință. De acord? Da?
Deoarece credința nu am făcut-o tu, nici eu,
nici acea persoană, nici cealaltă, nici nimeni.
Credința este alcătuită dintr-un depozit,
dintr-o doctrină pe care Domnul a vrut să ne-o reveleze,
în primul rând, prin prooroci; și apoi, prin Fiul său Isus Cristos,
care s-a zămislit în pântecele preacurate ale Sfintei Fecioare Maria.
Trebuie s-o acceptăm pentru că El are tot dreptul să ne impună credința aceasta.
Este clar?