Sfântul Josemaría Escrivá
Pentru a vorbi cu Dumnezeu

Odihna

Etichete: Viaţa interioară, Odihnă
Am considerat întotdeauna odihna ca o îndepărtare de obligaţiile cotidiane, niciodată ca pe nişte zile de trândăvie.
A se odihni înseamnă a-şi face plinul: să aduni forţe, să faci provizie de idealuri, de proiecte…: într-un cuvânt, să schimbi preocupările pentru a reveni apoi cu un nou elan la cele obişnuite.
Brazdă, 514

Exemplul lui Isus

Când obosim – în muncă, la studiu, în munca apostolică –, când ni se îngustează orizontul, să îndreptăm ochii la Cristos: la bunul Isus, la Isus obosit, la Isus căruia îi este foame şi sete. Cum să fac să înţeleg bine, Doamne! Cum să te iubesc! Te prezinţi la noi ca unul dintre noi, egal în toate, cu excepţia păcatului: pentru a ne face să atingem cu mâna că împreună cu tine vom putea învinge înclinaţiile noastre rele, păcatele noastre. Pentru că nici oboseala, nici foamea, nici setea, nici lacrimile nu mai contează... Cristos a fost obosit, a simţit foamea, i-a fost sete, a plâns. Ceea ce contează este lupta – luptă amabilă, pentru că Domnul rămâne mereu cu noi – pentru a împlini voinţa Tatălui care este în ceruri (Vezi In 4,34).
Prietenii lui Dumnezeu, 201

Bucuria, optimismul supranatural şi omenesc sunt compatibile cu oboseala fizică, cu durerea, cu lacrimile – doar avem o inimă –, cu dificultăţile ce se pot ivi în viaţa noastră interioară sau în munca noastră apostolică.
El care este perfectus Deus, perfectus Homo – Dumnezeu perfect şi Om perfect – care se bucură de toată fericirea din Cer, El a voit să facă experienţă oboselii şi a epuizării, a lacrimilor şi a durerii… Astfel vom putea înţelege mai bine cât trebuie să fim de umani, pentru a deveni divini cu adevărat.
Forja, 290

Întoarcere la muncă

Luptaţi împotriva înţelegerii excesive pe care fiecare o are despre sine: fiţi exigenţi cu voi înşivă!
De atâtea ori ne gândim prea mult la mântuire; la odihna, care de altfel nu trebuie să lipsească, pentru că este necesară pentru a ne întoarce la muncă cu energiile reînnoite. Dar odihna – cum am scris de mult timp – nu constă în a nu face nimic: constă în a ne distra cu activităţi care cer mai puţin efort.
Prietenii lui Dumnezeu, 62

Pentru ce nu încerci ca să-ţi transforma viaţa întreagă într-o slujire a lui Dumnezeu: munca şi odihna, necazurile şi bucuriile?
— Poţi să o faci…, şi este de datoria ta!
Forja, 679

Siliţi-vă de a nu pierde punctul de vedere supranatural, nici chiar în momentele de odihnă şi de destindere, necesare în privinţa muncii din viaţa fiecăruia.
Prietenii lui Dumnezeu, 10

A da exemplu

Aminteşte-ţi mereu că în orice moment colaborezi la formarea spirituală şi umană a celor care te înconjoară şi a tuturor sufletelor, – preafericita Comuniune a Sfinţilor merge într-adevăr până acolo: când munceşti şi când te odihneşti; când eşti văzut voios sau preocupat; când, la lucru sau pe stradă, te rogi în calitate de copil al lui Dumnezeu şi pacea sufletului tău transpare în afară; când se observă că ai suferit – că ai plâns –, şi iată că zâmbeşti.
Forja, 846

Cu ajutorul Sfintei Fecioare

Îţi lipsesc oare, câteodată, puterea? – De ce nu o spui Maicii tale: „Consolatrix afflictorum, auxilium christianorum..., Spes nostra, Regina apostolorum“?
Drum, 515