Locuiesc la Almendralejo (provincia Badajoz). Timp de mai mulţi ani am lucrat într-o clinică pe care am deschis-o eu însumi şi care era încredinţată călugăriţelor din ordinul Milostivirii, ca şi în spitale publice, şi ca liber profesionist. În momentul de faţă activitatea mea de bază se desfăşoară în centrul de îngrijire din Zafra, în care practic un mare număr de intervenţii chirurgicale.
La începutul anului 1992, a trebuit să fac un demers la Ministerul agriculturii pentru a rezolva câteva probleme în legătură cu activitatea mea de exploatare agricolă. La minister, în timp ce era căutată persoana cu care trebuia să mă întâlnesc, l-am cunoscut în mod providenţial pe Luis Eugenio Bernardo, inginer agronom, care lucra la minister, şi care s-a ocupat de noi cu amabilitate în timp ce aşteptam persoana pe care trebuia să o întâlnim.
În timp ce făceam un schimb de impresii pe diferite teme legate de minister, Luis Eugenio şi-a aţintit privirea asupra mâinilor mele, întrebându-mă ce mi s-a întâmplat. I-am explicat, pe scurt, că aveam o radiodermită cronică foarte avansată şi că această boală este incurabilă. Atunci el mi-a dat o iconiţă cu rugăciunea de mijlocire către fericitul Josemaría Escrivá, recomandându-mi să mă încredinţez lui.
Ceea ce am şi făcut, chiar din acel moment. Câteva zile mai târziu, am făcut o călătorie la Viena pentru a participa la un congres medical. Acolo am fost foarte impresionat de faptul că găseam imagini ale fericitului Josemaría în toate bisericile pe care le-am vizitat. Aceasta m-a ajutat să invoc şi mai mult mijlocirea sa, după cum mi s-a recomandat. Mă rugam liber: mă încredinţam mijlocirii lui fără să mă respect recitarea cuvânt cu cuvânt a rugăciunii de pe imagine. Dar uneori am recitat-o aşa cum era.
După cum am spus, sufeream de o radiodermită cronică de mulţi ani. Mi se pare că primele simptome - pierderea părului, eritem pe dosul mâinii stângi - au apărut prin 1962, anul în care m-am căsătorit. De atunci, leziunile s-au tot agravat, pentru că multă vreme am fost obligat să tratez fracturile cu ajutorul unor aparate de radiodiagnosticare de calitate proastă şi prevăzute cu mijloace de protecţie foarte sumare.
În luna noiembrie 1992, atunci când m-am dus la Ministerul agriculturii, degetele de la cele două mâini erau atinse foarte serios. Arătătorul, mijlociul şi inelarul de la mâna stângă; la cea dreaptă, mai ales arătătorul şi mijlociul. Concret, aveam plăgi hipercheratozice şi ulceraţii de diferite dimensiuni la cele trei degete menţionate de la mâna stângă - una atingea circa 2 centimetri în cel mai mare diametru - şi alte leziuni pe dosul mâinii stângi, la primele falange şi pe dosul mâinii drepte.
Aceste leziuni ale mâinilor mă deranjau serios încât treptat a trebuit să încetez să mai operez. Puţine persoane îşi dădeau seama, căci eu făceam în aşa fel ca să le ascund. Pot să spun că nici un medic nu mi-a prescris vreun tratament, având în vedere ceea ce înseamnă radiodermita, în faţa căreia suntem neputincioşi. Cineva m-a sfătuit să pun vaselină sau lanolină pentru a înmuia leziunile, ceea ce eu făceam deja.
Începând din ziua în care am primit imaginea, chiar din momentul în care am început să mă încredinţez mijlocirii fericitului Josemaría, starea mâinilor mele s-a ameliorat. În circa cincisprezece zile leziunile au dispărut, iar mâinile mele au devenit ca acum, pe deplin vindecate.
Este evident că această vindecare nu are o explicaţie naturală. Am zis că radiodermita este incurabilă şi că nu am recurs la nici un tratament. M-am gândit doar că un dermatolog ar putea realiza o grefă de piele, pentru a încerca să închidă ulceraţiile, dar până la urmă n-am făcut nimic. În ciuda eforturilor mele de a-mi ascunde mâinile, sunt mulţi cei care ar putea da mărturie despre starea lor: cum este, în mod evident, soţia mea; unul dintre fiii mei, specialist în anatomie patologică; doi medici dermatologi cărora li le-am arătat cândva: Isidoro Parra şi profesorul Gines Sanchez Hurtado, etc.
Am relatat aici vindecarea radiodermitei mele, aşa cum s-a desfăşurat ea. Mă temeam mult să nu survină o metastază, ceea ce ar fi avut urmările cele mai rele, dar aceasta nu s-a produs. Radiodermita s-a vindecat pur şi simplu şi eu nu pot să atribui acest lucru decât mijlocirii fericitului Josemaría Escrivá.
După această vindecare mi-am reluat activităţile profesionale normale şi mă ocup din nou de chirurgie generală.