Insist: în simplitatea muncii tale obişnuite, în amănuntele monotone ale fiecărei zile, trebuie să descoperi ceea ce este ascuns ochilor multora, secretul care dă măreţie şi noutate: Dragostea.

Brazdă, 489

Faptele Iubirii sunt mereu mari, chiar dacă este vorba de lucruri în aparenţă mici. Dumnezeu s-a apropiat de noi, sărmane creaturi, şi ne-a spus că ne iubeşte: Desfătările mele sunt între fiii oamenilor. Domnul ne face să cunoaştem că totul are importanţă: fie acţiunile care în ochii noştri apar mari, fie acelea care dimpotrivă le judecăm de mică valoare. Nimic nu este pierdut. Nici un om nu este dispreţuit de Dumnezeu. Fiecare este chemat să participe la împărăţia Cerurilor prin împlinirea vocaţiei proprii: în căminul său, în profesiunea sa sau meseria sa, în obligaţiile care corespund stării proprii, în împlinirea datoriilor civile, în exercitarea drepturilor proprii.

Este Isus care trece, 44

Câte mame ai cunoscut tu care să fie protagoniste ale unui episod eroic, extraordinar? Puţine, foarte puţine. Şi totuşi, mame eroice, cu adevărat eroice, care nu figurează în nici o cronică spectaculoasă, care nu vor fi notificate – cum se spune –, tu şi eu cunoaştem multe: trăiesc într-o continuă abnegaţie, sacrificând cu bucurie gusturile lor şi înclinaţiile lor, timpul lor, posibilitatea lor de afirmare sau de succes, pentru a împodobi cu fericire zilele copiilor lor.

Prietenii lui Dumnezeu, 134

Ai văzut cum au ridicat edificiul acela grandios, de o măreţie impunătoare? – O cărămidă, apoi alta. Mii. Dar una câte una. – Şi saci de ciment, unul după altul. Şi pietre de temelie, care măsoară puţin faţă de anvergura clădirii. – Şi drugi de fier. – Şi lucrători care muncesc zi de zi, la aceleaşi ore...

Ai văzut cum au înălţat acel edificiu de o măreţie impunătoare?... Pe seama lucrurilor mărunte.

Drum, 823

Acest îndrăzneţ îmi scria: idealul meu este atât de mare încât numai marea îl poate cuprinde. —I-am răspuns: şi Tabernacolul este oare atât de mic? Şi atelierul din Nazaret atât de comun? —În măreţia a ceea ce este obişnuit El ne aşteaptă!

Brazdă, 486

Auzind aceasta – că Regele a venit pe lume – Irod s-a tulburat şi o dată cu el tot Ierusalimul.

Tot astfel se întâmplă astăzi: în faţa măreţiei lui Dumnezeu, care se manifestă în mii de feluri, se găsesc persoane care se tulbură – chiar printre cele care deţin o autoritate. Pentru că… ele nu-l iubesc pe Dumnezeu mai presus de toate; nu vor să urmeze inspiraţiile Lui, aşezând astfel o piedică în calea divină.

—Tu continuă să trudeşti, nu te îngrijora; caută pe Domnul, roagă-te…, şi El va triumfa.

Forja, 248