Într-o noapte întunecoasă cu ploaie şi multă grindină

Conduceam maşina mea de şapte ore pe şoseaua care merge de la Lima spre oraşul Huanuco. Noaptea era foarte întunecoasă şi am trecut prin Cerro din Pasco cu ploaie şi grindină foarte mare, şi mai mult decât frig.

Conduceam maşina mea de şapte ore pe şoseaua care merge de la Lima spre oraşul Huanuco. Noaptea era foarte întunecoasă şi am trecut prin Cerro din Pasco cu ploaie şi grindină foarte mare, şi mai mult decât frig. Trebuia să ajung pentru că o obligaţie de servici făcea necesară sosirea mea înainte de data respectivă. Coborând de pe înălţimi în direcţia lui Huanuco, ploaia era şi mai puternică şi nu ştiam unde să mă opresc. Într-o curbă foarte strânsă, m-am izbit într-o surpătură plină de noroi, apă şi ramuri de copaci. M-am oprit cu maşina şi nu puteam să mă întorc înapoi. Am încercat să trec de cealaltă parte care mi se părea mai solidă dar, după aproape zece metri, maşina s-a blocat şi nu puteam să merg înainte. Apa şi noroiul, ploaia şi întunericul m-au întristat. Nu aveam pe nimeni de la care să cer ajutor pentru a traga maşina cu o funie. M-am rugat ca niciodată şi am cerut mijlocirea Monseniorului Escrivá. În miezul nopţii a apărut un om simplu care mă chema făcându-mi gesturi. Am ajuns în dreptul lui şi a întins un lanţ lung pe care l-am înnodat cu multă greutate sub maşină, cu noroiul la înălţimea centurii; noroi care ne târa de fiecare dată spre prăpastie. Nu am încetat să mă rog şi acest domn a întins funia până la un camion care nu ştiu de unde a ieşit.

Camionul a tras sus maşina mea şi a eliberat-o de torent, eliberându-mă şi pe mine în acelaşi timp de suferinţa mea. Am mulţumit pentru acest gest solidar şi, cu încercări grele, am urmat drumul meu cu vehicolul care abia avansa.

Când dimineaţa o ieşit soarele am văzut maşina mea plină de lovituri, şi am dus-o la reparat. După două zile, refăcând acelaşi parcurs, dar fără ploaie, m-am oprit în zona surpăturii unde se afla o maşină complet distrusă. Persoanele care priveau îmi spuneau: „în această noapte nimeni nu a putut să treacă”. Eu le-am spus că am reuşit cu ajutorul unui camionagiu. „Imposibil domnule”, mi-au răspuns. ”Nu trece nimeni, nici n-ar trebui s-o facă nici acum. De aceea se deschide un drum îngust în acest moment”.

Dar eu am trecut şi m-a ajutat un om bun. De unde venea? Cine era? A fost o minune, nu am nici o îndoială şi aceasta întăreşte în mine credinţa mea.