Abia am împlinit 3 ani de când am ajuns în noua mea țară și cred că niciodată n-am conștientizat ca acum câte zile are un an și viteza trecerii timpului. Zic asta pentru că, de când am sosit, am petrecut timpul numărând zilele care îmi lipseau până la termenul de validitate al vizei, prin care puteam sta legal în țară, îndeplinind formalitățile necesare pentru a prelungi șederea. După aproape 3 ani, încercasem toate posibilitățile: viza de turist, de voluntariat, de student. Cea de muncă o exclusesem mai ales din motive economice. După ce am încercat toate opțiunile, rămânea doar viza de liber profesionist, care este acordată de obicei celor care lucrează fără contract de muncă. Sunt avocat și părea o alternativă bună. Pentru asta, mai întâi aveam nevoie de admitere la Colegiul de avocați, lucru care era posibil doar dacă aveam un contract de muncă cu un avocat din țară, pentru a face un stagiu de 2 ani: prima provocare s-a rezolvat într-o săptămână.

Părea că ceea ce fusese mai greu trecuse deja, dar din păcate, când am cerut admiterea la Colegiul de avocați, mi-au cerut să fac dovada unui convenție de reciprocitate pentru avocații străini din țara mea. Reciprocitate la prima vedere nu există. Am pregătit un studiu despre legislația țării mele și m-am rugat la Sf. Josemaría. Avea nevoie de o minune pentru că lipseau doar 2 luni de validitate a vizei. După o lună am primit o veste uimitoare: Colegiul de avocați m-a admis și puteam folosi această adeverință pentru viză.

Lipseau doar 9 zile

Atunci am început să mă rog la Sf. Josemaría ca să termine minunea. Fiind necesar să cer viza în străinătate, am profitat că eram într-o vacanță la Viena pentru a face demersurile. Problema este că, din momentul în care am primit adeverința și ziua zborului meu nu erau decât 9 zile. Trebuie să spun că în mod normal viza se primește după 30 de zile, și îmi dădeam seama că ceream o minune. După ce s-a împlinit a noua zi, am primit un mesaj al consulatului ca să-mi spună că viza mea abia ajunsese și că puteam merge pentru a o ridica când voiam.

Acum scriu despre acest har din biroul de avocați unde lucrez, plină de mulțumire față de Dumnezeu, prin mijlocirea Sf. Josemaría, mulțumită căruia am putut să rezolv problemele mele cu viza și munca în același timp. Am încredere că mijlocirea lui poate să facă din munca mea profesională un mijloc de sfințenie și apostolat.