Dumnezeu ascuns

Trebuie să adorăm cu pietate pe acest Dumnezeu ascuns: este acelaşi Isus născut din Maria Fecioara, acelaşi care a pătimit real şi a fost jertfit pe Cruce pentru noi, acelaşi din a cărui coastă străpunsă au ieşit sânge şi apă.

„Non manifeste, sed quasi in occulto“ – nu cu publicitate, ci pe ascuns: astfel merge Isus la sărbătoarea corturilor.

Astfel va merge pe drumul Emausului cu Cleopa şi cu tovarăşul lui. – Astfel Îl vede, înviat, Maria din Magdala.

Şi tot astfel – „non tamen cognoverunt discipuli quia Jesus est“ – ucenicii nu au cunoscut că era El – astfel a venit la pescuitul miraculos despre care ne istoriseşte Sfântul Ioan.

Şi mai ascuns încă, din Dragoste pentru oameni, este în Ostie.

(Sf. Josemaría în cartea Drum, 843).

Pictură a lui Caravaggio, Isus cu ucenicii din Emaus

Cum se înţeleg acum imnurile neîncetate care în toate timpurile creştinii le-au înălţat în faţa Ostiei Sfinte! Celebrează, o limbă, misterul Trupului glorios şi al Sângelui preţios pe care Regele naţiunilor, născut dintr-un sân feciorelnic l-a vărsat pentru răscumpărarea lumii. Trebuie să adorăm cu pietate pe acest Dumnezeu ascuns: este acelaşi Isus născut din Maria Fecioara, acelaşi care a pătimit real şi a fost jertfit pe Cruce pentru noi, acelaşi din a cărui coastă străpunsă au ieşit sânge şi apă.

(Sf. Josemaría în cartea Este Isus care trece, 84).

Când Îl primeşti, spune-I: Doamne, cred în Tine; te ador, te iubesc, sporeşte-mi credinţa. Fii sprijin pentru slăbiciunea mea, Tu, care Te-ai dăruit în Euharistie, intră în mine, pentru a corecta slăbiciunea creaturilor.

(Sf. Josemaría în cartea Forja, 832).

„Iubire cu iubire se plătește”

Pentru noi Isus a rămas în Sfânta Ostie! Pentru a rămâne alături de noi, pentru a ne susţine, pentru a ne conduce. Dragostea nu se plăteşte decât cu dragoste.

—Atunci, cum să nu mergem zilnic lângă Tabernacol, de nu ar fi decât pentru câteva minute, pentru a-L saluta şi a-I dovedi prietenia noastră de copii şi fraţi?

(Sf. Josemaría în cartea Brazdă, 686).

Este adevărat că tabernacolului nostru îi spun mereu Betania... – Fă-te prieten al prietenilor Învăţătorului: Lazăr, Marta, Maria. – Şi apoi nu mă vei mai întreba de ce îi spun Betania tabernacolului nostru.

(Sf. Josemaría în cartea Drum, 322).

Închisoarea iubirii

Închisoarea iubirii! Astfel îmi place să numesc Tabernacolul! De douăzeci de secole. El este acolo... închis de bunăvoie, pentru mine şi pentru toţi.

(Sf. Josemaría în cartea Forja, 827).

Nu te bucuri dacă ai descoperit în drumul tău obişnuit pe străzile oraşului alt Tabernacol?

(Sf. Josemaría în cartea Drum, 270).

Nu uita vizita la Preasfântul Sacrament. – După ce-ţi faci rugăciunea obişnuită, spune-i lui Isus, care în mod real este prezent în Tabernacol, preocupările zilei.

– Şi vei avea lumină şi curaj pentru viaţa ta de creştin.

(Sf. Josemaría în cartea Drum, 554).

Ai început prin a-I face câte o vizită zilnic… iată de ce nu mă mir că-mi spui: încep să iubesc la nebunie lampa de la Tabernacol.

(Sf. Josemaría în cartea Brazdă, 688).

Pentru a iubi

Du-te deseori în faţa Tabernacolului, cu trupul sau cu inima, pentru a găsi linişte, seninătate, dar şi pentru a te simţi iubit… şi pentru a iubi!

(Sf. Josemaría în cartea Forja, 837).

Isus a rămas în Euharistie din dragoste…, pentru tine.

–A rămas, ştiind cum Îl vor primi oamenii…, şi cum Îl primeşti tu.

–A rămas, ca să Îl mănânci, ca să Îl vizitezi şi să-I povesteşti de-ale tale şi, abordându-L în rugăciune lângă Altar şi la primirea Sacramentului, să te îndrăgosteşti în fiecare zi mai mult şi să faci ca alte suflete – multe! – să urmeze acelaşi drum.

(Sf. Josemaría în cartea Forja, 887).