Cum şi pentru ce am fondat Opus Dei?

Pentru ce am fondat Opus Dei? Operele care se nasc din voinţa lui Dumnezeu nu au altă explicaţie decât dorinţa divină de a o utiliza ca expresie a voinţei sale mântuitoare universale

Doriți să descrieți cum şi pentru ce ați fondat Opus Dei, şi evenimentele pe care le considerați pietre de hotar al dezvoltării sale?

Pentru ce am fondat Lucrarea? Operele care se nasc din voinţa lui Dumnezeu nu au altă explicaţie decât dorinţa divină de a o utiliza ca expresie a voinţei sale mântuitoare universale. Deja din primul moment Lucrarea era universală, catolică. Nu se năştea pentru a rezolva probleme determinate ale Europei din anii douăzeci, ci pentru a spune oamenilor şi femeilor din toate țările, de orice condiţie, rasă, limbă, sau ambient – şi de orice stare: celibatari, căsătoriţi, văduvi, preoţi –, care puteau să-l iubească şi să-l slujească pe Dumnezeu, fără a întrerupe de a trăi în munca lor obişnuită, cu propria familie, în cele mai variate şi raportori sociale comune.

Cum a fost fondată? Fără nici un mijloc uman. Eu aveam numai 26 de ani, harul lui Dumnezeu şi o bună dispoziţie. Opera s-a născut mică: nu era altceva decât aspiraţia unui preot tânăr care se sforţa să facă ceea ce Dumnezeu îi cerea.

Tu mă întrebi care au fost pietrele de hotar ale dezvoltării Operei. Pentru mine, este o etapă fundamentală orice moment, orice clipă în care un suflet prin intermediul lui Opus Dei şi apropie de Dumnezeu, făcându-se mai frate al oamenilor fraţii săi.

Poate ai vrea să vorbesc de momentele cruciale în ordine cronologică. Le voi spune din memorie câteva date aproximative, chiar dacă nu le acord o importanţă deosebită. Deja în primele luni din 1935 era totul gata pentru a iniţia munca în Franţa, mai concret la Paris. Dar au venit mai întâi Războiul Civil Spaniol şi apoi al doilea Război Mondial şi aşa a trebuit să se amâne expansiunea Operei. Pentru că această dezvoltare era necesară, întârzierea a fost minimă. Deja în 1940 s-a început activitatea în Portugalia. Aproape în acelaşi timp cu sfârşitul ostilităţilor, chiar dacă fuseseră unele călătorii în anii precedenţi, s-a început în Anglia, în Franţa, în Italia, în Statele Unite, în Mexic. Ca urmare, expansiunea a făcut o acceleraţie progresivă: din 1949 – 1950 în Germania, Olanda, Elveţia, Argentina, Canada, Venezuela şi în alte ţări europene şi americane. În acelaşi timp munca s-a extins la alte continente: Africa de Nord, Japonia, Kenia şi alte țări din Africa de Est, Australia, Filipine, Nigeria etc.

Îmi face plăcere să-mi amintesc, ca date capitale, multele ocazii în care s-a arătat în mod tangibil afecţiunea Papilor pentru Opera noastră. Având reşedinţa stabilă la Roma din 1946, am avut ocazia de a cunoaşte şi de a-i vizita pe Pio XII, Ioan XXIII şi Paul VI. În toţi am găsit mereu afecţiunea de un părinte.

Din interviul cu Sf. Josemaría Escrivá, realizat de Peter Forbath, corespondent al revistei Time (New York), 15.04.1967