Trebuie să pornim de la o idee de principiu: pe timp de război valoarea banilor și utilitatea lor variază în funcție de împrejurări. În acei ani de război suma necesară pentru traversarea Pirineii era de cca. 1200 de pesetas la care se mai adăugau și alte cheltuieli. Trebuiau adăugate cheltuielile de ședere ale gazdelor la Barcelona. Șapte persoane au fugit împreună cu Sf. Josemaría și au petrecut cu el șase săptămâni la Barcelona. Cheltuielile s-au ridicat la aproape 2000 de pesetas de persoană.

Salariile a patru dintre ele au permis aceste cheltuieli: José Maria Albareda și Tomas Alvira erau profesori titulari, Juan Jiménez Vargas era medic, iar Manuel Sáinz de los Terreros inginer. Pedro Casciaro, Miguel Fisac și Francisco Botella, ceilalți trei, erau studenți cărora familiile lor le-au plătit cele trebuincioase. Familiile Sáinz de los Terreros și Jiménez Vargas au contribuit de asemenea la cheltuieli.

La Madrid au putut să conteze pe inginerul Isidoro Zorzano și pe José María Gonzalez Barredo, profesor titular, și s-au folosit și de puținii bani prevăzuți pentru amenajarea unui nou sediu în str. Ferraz, ceea ce nu s-a putut realiza în iulie 1936 din cauza izbucnirii războiului.

Cu toate acestea cheltuielile neprevăzute au fost mult mai mari și cei opt „alergători de cursă lungă” nu au putut să le acopere în totalitate. La sosirea lor în Andorra datorau încă 5400 de pesetas ultimei lor călăuze.