Al doilea mister de lumină. Nunta din Cana

Nunta din Cana

Dintre toţi invitaţii la acea nuntă veselă de la ţară, numai Maria observă că lipseşte vinul (vezi In 2, 3). Dacă n-ar fi observat ea singură, şi la timpul potrivit. Cum ar fi cunoscut slujitorii scenele din viaţa lui Cristos! În ele măreţia lui Dumnezeu se împleteşte cu viaţa cea mai obişnuită şi zilnică. Este tipică unei femei din casă pricepută şi prudentă să noteze o lipsă, să observe micile detalii care fac viaţa amabilă: astfel este comportamentul Mariei.

Faceţi ceea ce vă va spune (In 2, 5) (...)

Dacă a noastră credinţă este slabă, să alergăm la Maria. Pentru minunea de la nunta din Cana, săvârşită de Cristos pentru rugăciunea Mamei sale, discipolii săi au crezut în El (In 2, 11). Maria, Mama noastră, mijloceşte în continuu la Fiul său pentru ca să ne asculte şi să se manifeste şi nouă, încât să putem proclama: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”.

—Dă-mi, o Isuse, această credinţă, pe care o doresc într-adevăr! Mama mea şi Stăpâna mea, Maria Preasfântă, fă ca eu să cred!

Sfântul Rozariu, Adaos, al doilea mister de lumină

Sfântul Ioan relatează în Evanghelia sa o frază minunată a Sfintei Fecioare. Relatând nunta din Cana, scena pe care cu puţin înainte am considerat-o, evanghelistul ne spune că Maria, adresându-se servitorilor, le-a spus: Faceţi ceea ce vă va spune (In 2, 5) Tot secretul este aici: a conduce sufletele şi a le pune înaintea lui Isus şi de a-i cere: Domine, quid me vis facere?, Doamne, ce vrei să fac? (Fap 9, 6).

Apostolatul creştin – mă refer în concret la cel al unui creştin obişnuit, al unui bărbat sau al unei femei care trăiesc ca unul dintre atâţia asemănători lor – este o mare cateheză în care, prin raportul personal, prietenia leală şi autentică, trezeşte în alţii setea de Dumnezeu şi-i ajută să descopere orizonturi noi: cu naturaleţe, cu simplitate – vă spuneam – cu exemplul unei credinţe bine trăite, cu un cuvânt amabil, dar plin de forţa adevărului divin.

Fiţi îndrăzneţi. Ajutorul Mariei, Regina apostolorum, nu vă va lipsi. Pentru că Madona, care este şi totdeauna Mamă, ştie să pună pe fiii săi în faţa responsabilităţilor specifice lor. Acelora care se apropie de ea şi îi contemplă viaţa ei, Maria face mereu imensa favoare de a-i conduce la Cruce, de a-i pune în faţă exemplul Fiului lui Dumnezeu. Şi în această confruntare în care se decide viaţa creştină, Maria mijloceşte ca a noastră comportare să culmineze în reconcilierea fratelui mai mic – tu şi eu – cu Fiul prim născut al Tatălui.

Multe convertiri, multe hotărâri de dăruiri slujirii lui Dumnezeu au fost precedate de o întâlnire cu Maria. Maica Domnului le-a alimentat dorinţa de a căuta, a stimulat cu dragoste de mamă neliniştile din suflet, a trezit dorinţa de o schimbare, de o viaţă nouă. Şi astfel acel faceţi ceea ce El vă va spune s-a transformat în fapte de dăruire iubitoare, în vocaţia creştină care va ilumina, din acel moment şi mai departe, toată viaţa.

Este Isus care trece, 149